Elemente de deontologie şi sfaturi practice pentru astrologi

Motto: Dumnezeu este o sferă cu centrul pretutindeni şi cu marginile nicăieri. (B.Pascale)

Astrologia este o ştiinţă sacră şi o veritabilă cale iniţiatică, practicarea ei ţinând cont de doi factori complementari: dezvoltarea individuală a astrologului şi metoda de lucru pe care el o foloseşte. Indiferent ce utilitate capătă ea în viaţa noastră, astrologia constituie o cale de evoluţie spirituală autentică, fiind necesară deopotrivă astrologului şi celui ce îi solicită consilierea. Din practica astrologică directă, am dedus ccea ce consider acum un elementar cod deontologic.

A.Relaţia astrologului cu sine însuşi şi cu Dumnezeu:

1.Astrologul trebuie să conştientizeze motivaţiile reale care îl determină să practice astrologia atât ca ştiinţă cât şi ca profesie. Întrucât astrologia este o ştiinţă spirituală, rezultatele ei depind de puritatea intenţiilor astrologului. În acest sens, noţiunea de serviciu dezinteresat este primordială. A urmări un avantaj personal din această practică inhibă cel puţin parţial facultăţile noastre intuitive, capitale, în profesia de astrolog.

2.Suntem cu toţii tributari temei noastre natale, învăţând mai repede sau mai încet să o depăşim, conştientizând mai lent sau mai rapid lecţiile personale de viaţă şi posibilul bagaj karmic pe care îl avem de diminuat sau de depăşit. Cu ajutorul discernământului spiritual, ne detaşăm de propria structură individuală şi percepem tot mai clar ansamblul informaţiilor cosmice specifice fiecărei teme natale. Dobândim astfel „transparenţa“ emoţională, mentală şi spirituală indispensabilă oricărui demers interpretativ.

3.Astrologul trebuie să dezvolte o aspiraţie intensă, sinceră şi continuă de a cunoaşte cât mai profund Legile divine care stau la baza Creaţiei, pentru a deveni canalul perfect şi curat prin care Dumnezeu se va manifesta pentru fiecare om în parte, prin informaţii corecte şi personalizate. Prin natura profesiei sale, astrologul tinde să fie primul terapeut al nativului, primul lui „medic de suflet”, ajutându-l să conştientizeze posibilele greşeli spirituale care au generat sau continuă să genereze dezechilibrele energetice sau suferinţele cu care el (nativul) se confruntă.

4.Astrologul are de conştientizat harul cu care l-a dăruit Dumnezeu ca el să-şi ajute semenii. Datorită acestui har, el se supune unei transformări profunde şi de durată, care îi conferă, treptat, intuiţie spirituală, percepţii clare şi corecte, comuniunea cu sferele angelice. În acest fel se pot trezi şi apoi cultiva conştiinţa spirituală şi gândirea de specialitate (gândirea astrologică), „instrumente” profesionale fundamentale.

5.În orice moment, astrologul este responsabil de ceea ce exprimă şi de efctul pe care spusele lui îl au asupra nativului. Ştiind aceasta, rugăciunea sinceră către Dumnezeu, meditaţia profundă asupra misterelor Cosmosului, ajutorul divin invocat în orice consultaţie devin calea regală pentru reuşita consilierii astrologice.

Observaţia şi atenţia complexă permanentă asupra relaţiei dintre microcosmosul fiinţei umane şi Macrocosmos reprezintă partea „activă”, aspectul dinamic al ştiinţei astrologice. Discernământul, inteligenţa, spontaneitatea şi libertatea în gândire, intuiţia şi capacitatea de sinteză sunt componenta ei „pasivă”. Ambele componente ne permit să înţelegem fenomenele micro- şi macrocosmice, şi apoi să analizăm, să analogăm şi să concluzionăm pentru consultant informaţiile temei sale natale.

6.Astrologia înseamnă cunoaştere profundă a realităţilor vii din interiorul fiinţei umane şi din afara ei, precum şi a interacţiunilor dintre aceste realităţi, multe dintre ele, adeseori, contradictorii. Putem afirma chiar, fără teama de a greşi, că astrologia este ştiinţa Marii Fiinţe Divine. Când astrologul citeşte o astrogramă, el intră în rezonanţă cu această Mare Fiinţă Divină care îi vorbeşte.

B.Relaţiile astrologului cu societatea, cu ceilalţi, cu consultantul (rezultate din practica directă).

1.Păstraţi-vă nealterate libertatea de gândire şi discernământul, pentru a selecta şi a folosi din imensa informaţie astrologică acel sector pe care v-aţi specializat, dar pe care trebuie să-l adaptaţi la situaţiile concrete specifice fiecărei culturi şi fiecărei realităţi istorice în parte. Orice cunoaştere este, în esenţa ei, o limitare. Cunoaşterea înseamnă putere atunci şi numai atunci când suntem în perfect acord cu Voinţa Divină a lui Dumnezeu-Tatăl.

2. Dezvoltaţi-vă capacitatea de a comunica uşor şi inteligibil cu orice fel de om, astfel încât să oferiţi mesaje coerente şi clare. Chiar şi în cazul unor posibile situaţii dificile evidente în tema natală sau indicate de către tranzite, formulaţi mesaje încurajatoare, pozitive. Orice astrogramă conţine tendinţe şi predispoziţii care sunt posibile, dar nu obligatorii. Dictonul „înţeleptul se află deasupra astrelor” reprezintă, de fapt, capacitatea noastră de a înţelege corect evenimentele vieţii şi de a ne pregăti pentru ele, acceptându-le şi aşteptându-le cu atenţie şi autocontrol. Un om avertizat face cât doi ignoranţi, iar un astrolog cu adevărat profesionist se exprimă în termeni probabilistici referitor la ceea ce este posibil să se petreacă, şi nu în termeni sentenţiali, implacabili, catastrofici.

3.Nu obligaţi pe nimeni să vă ceară sfatul şi nu vă oferiţi nimănui serviciile dacă nu sunteţi solicitat. Lăsaţi ca fiecare fiinţă umană să aleagă dacă o puteţi ajuta sau dacă pe dvs vă consideră cel mai potrivit pentru a o consilia cu privire la problemele care o frământă.

4.Practicaţi într-un fel sau altul o modalitate clară de a cere de la Dumnezeu permisiunea pentru fiecare consultaţie. Chiar dacă avem acest har divin, nu întotdeauna noi suntem cel/cea care putem ajuta omul care ne solicită serviciul astrologic. Această modalitate de a primi acordul divin asupra consultaţiei respective este un serviciu spiritual specific fiecărui astrolog în parte.

5. Personal, practic de fiecare dată CONSACRAREA fructelor consultatie astrologice către Dumnezeu-Tatăl. Consacrarea este acţiunea spirituală prin care Îi solicit lui Dumnezeu participarea directă în consultaţia pe care urmează să o acord. Prin acest act spiritual eu Îi dăruiesc Lui toate roadele acestei acţiuni. Încep consultaţia numai dacă primesc răspuns. Când acest răspuns nu vine, înţeleg că nu eu sunt astrologul de care are nevoie persoana care m-a solicitat şi consider şedinţa încheiată. În cazul în care nu primesc răspuns şi încep consultaţia, se petrec mai multe lucruri:

-corpul fizic poate avea o reacţie concretă neplăcută (pot apărea dureri inexplicabile în anumite zone ale corpului, mai ales în zona capului sau a inimii)

-consultantului îi este frică să spună ce adevăr doreşte să cunoască

-consultantul evită o decizie şi forţează nota ca astrologul să pronunţe el această decizie (practic, consultantul fuge de responsabilitatea propriilor decizii)

-informaţia „nu vine” sau tema natală „nu se lasă citită”

-aparatura electronică se poate strica „din senin”, poate cădea reţeaua electrică, telefonul poate suna brusc din 5 în 5 minute etc

-pot apărea greşeli inexplicabile sau înţelegeri confuze între astrolog şi consultant etc.

6.Folosiţi egalitatea şi detaşarea în consultaţie. Amintiţi-i consultantului că deciziile îi aparţin întotdeauna. Păstraţi-vă trează atenţia pe toată durata consultaţiei, pentru a constata dacă există cu adevărat un dialog între astrolog şi consultant. Este necesar să existe între cei doi acest dialog. Astrologul este egalul unui psiholog, deoarece el caută cauze ce generează comportamente dificile, suferinţe psihice, probleme de sănătate. Urmăriţi să stabiliţi încă de la început felul în care va decurge consultaţia, ca ea să nu devină un monolog obositor şi steril.

7. Astrologului îi este interzis să anunţe ca iminente sau implacabile evenimente grave. Cel mult, el poate avertiza consultantul că urmează un posibil moment mai dificil decât altădată. Fiinţa umană are, până în ultima clipă a vieţii sale, şansa de a-şi îmbunătăţi destinul; o eventuală faptă bună anulează oricând, chiar instantaneu, o predestinare („evenimentul grav” în cazul nostru).

8.Astrologia karmică reprezintă o problemă. Realitatea karmică absolută o cunoaşte numai Dumnezeu şi au acces la ea, cu adevărat, doar marii eliberaţi spirituali. De la nivelul nostru actual de evoluţie şi conştiinţă, tema natală conţine doar repere de natură karmică. În linii mari, se poate spune ce fel de karmă este predominant activă pentru nativ la momentul naşterii, dar nimic mai mult decât atât. Cei ce practică acest gen de astrologie trebuie să-şi asume în totalitate riscurile spirituale la care se expun şi consecinţele cel mai adesea negative pe care le generează în psihicul clienţilor lor.

9.Intimitatea consultaţiei este absolut obligatorie. Fiecare consultaţie aparţine consultantului şi numai lui, nimănui altcuiva, nici măcar fiinţei pe care o iubeşte. Ce face consultantul cu interpretarea astrogramei solicitate, după ce a plecat de la astrolog, este problema lui. Pentru a preîntâmpina orice fel de neajunsuri, înregistraţi consultaţia pe un suport fizic (casetă audio, CD) cu care consultantul să plece acasă. Practica astrologică directă a dovedit că informaţiile neînţeles la momentul consultaţiei au fost înţelese ulterior, la o ascultare repetată, într-o atmosferă relaxată şi cu un plus de atenţie.

10.Prezenţa fizică a consultantului contează foarte mult, în special atunci când ora de naştere este nesigură. Întrebările ajutătoare, studiul fizionomiei şi eventualele probleme de sănătate se pot dovedi bune călăuze în stabilirea corectă a orei de naştere şi a Ascendentului. Dacă, din diferite motive, consultantul nu poate fi prezent (este cazul persoanelor grav bolnave sau al celor plecate din ţară) este bine ca interpretarea temei natale să fie făcută în prezenţa unei persoane care îl cunoaşte foarte bine pe consultant, astfel încât personalizarea interpretării să fie cât mai bună.

11. Este bine să fim precauţi în privinţa persoanelor care nu-şi cunosc ora de naştere. Ne referim aici la persoane care nu ştiu dacă s-au născut ziua sau noaptea, la răsărit sau la apus; la persoane care au informaţii contradictorii severe în privinţa orei de naştere, sau la nativi care nu-şi cunosc nici măcar ziua reală de naştere (copii înfiaţi, copii orfani, copii născuţi prin cezariană ori cu mare dificultate, persoane la a căror naştere n-a fost nimeni care să reţină ora).

12.Evitaţi să daţi consultaţii în locuri aglomerate, gălăgioase, tensionate emoţional. Toate aceste contexte vă încarcă şi vă îngreunează percepţiile subtile şi conexiunea cu memoria universală, impurificând atmosfera de lucru şi alterând informaţia primită.

13.Fiţi deschişi şi relaxaţi în relaţiile profesionale. Astrologii diferă foarte mult prin credinţă, pregătire, morală profesională, motivaţie subconştientă reală şi atitudini atât în relaţia cu ei înşişi cât şi în relaţiile dintre ei. Ceea ce avem de făcut este să devenim cu toţii canalele perfecte şi curate prin care Dumnezeu lucrează pentru oameni. În acest fel, creştem împreună unii cu alţii în această lume care se află în pragul unei transformări extraordinare.

 

C.Principiile spirituale după care mă conduc sunt următoarele:

-principiul reîncarnării şi, automat, legea cauzei şi a efectului (legea karma-ei); omul culege doar ceea ce seamănă, indiferent dacă „vremea culesului” vine în viaţa în care a realizat acţiunea sau într-o viaţă următoare; de aceea, orice afecţiune a sănătăţii presupune o greşeală spirituală anterioră;

-omul este mai întâi bolnav la minte şi la suflet şi abia apoi la trup; orice spaimă, orice confuzie mentală, orice resentiment, ataşament sau demers necinstit atrag prin rezonanţă manifestări de acelaşi fel; de aceea, omul se poate vindeca singur, tot aşa cum singur s-a şi îmbolnăvit, dacă el află cauza reală care a generat afecţiunea;

nu există nimic întâmplător în Univers; orice eveniment, pe indiferent ce planetă, are loc exact la timpul său; în acelaşi fel, evenimentele dificile din viaţa noastră apar exact când suntem pregătiţi să trecem prin ele întrucât, aşa cum spune apostolul Pavel într-una dintre „Epistolele” sale: „odată cu ispita (încercarea – n.a.), Dumnezeu ne-a dat şi poarta de a scăpa de ea”;

nicăieri în Univers NU EXISTĂ MOARTE, ci doar Treceri dintr-un plan al Manifestării divine în altul; din moment ce toate marile culturi şi civilizaţii au dezvoltat ritualuri de Trecere atât de ample, atât de complexe, pe durate temporale foarte mari, în comparaţie cu naşterea şi căsătoria, înseamnă că acesta este cel mai mare eveniment al vieţii noastre, aici, pe Terra, şi că el înseamnă o înălţare, o eliberare, o întoarcere la Sursa care ne-a emanat, şi anume, la Dumnezeu.